“Adio, PD-L, dar rămân cu tine”

Să batem fieru’ cât e cald, zic.
Fu-se marele bâlci pedelist, adică, un fel de Convenţie Naţională. Cel puţin aşa au intitulat-o ei. Un motiv în plus să-şi realeagă conducătorul.
Nu am scris nimic înainte, cu toate că se pregătea un eveniment atât de important, tocmai pentru că habar n-aveam care erau cărţile p-acolo.
Şi nici acum nu le înţeleg prea bine.

Blaga a fost reales. Udrea a pierdut, logic. Pă Monica n-a mai băgat-o nimeni în seamă.
Băse a ieşit în spaţiu public, că aşa a zis judecătorul ăla de la Tg. Mureş, că “FB e spaţiu public”, a transmis un mesaj jenibil de “adio PDL” (wtf???) şi circăraia a continuat şi duminică, spre deliciul tembeliziunilor de toate felurile şi culorile.

Pe cuvânt, dacă n-am văzut, la tv, filmuleţul cu “adio PDL” de mai multe ori decât ăla cu “pumnul dat copilului”. N-am sesizat încă niciun pixel albastru, dar încă îl mai caut.

Nu ştiu cine se ocupă cu imaginea, cu piarul, cu schemele, cu comunicarea în PDL, dar au o mare problemă.

În primul rând, au aruncat în lupta internă 3 moţiuni. Bine, că ar fi fost şi a 4-a, dar pe Ela Simona Fica n-au recunoscut-o ca fiind membru PDL, cu toate că este încă din 2002. Ba mai mult, au ridiculizat-o în câteva emisiuni, i-au cenzurat dreptul la replică şi au stins “subtil” neînţelegerea, cu toate că femeia avea tot dreptul să participe la convenţie cu o a 4-a moţiune.
Nu am înţeles de ce a mai existat, însă, o a treia moţiune, atât timp cât era clar, din start, că nu are nicio şansă. Pe cine a ajutat, de fapt? Pe Blaga să nu piardă sau pe Udrea să nu câştige?

Am mai auzit/citit articole interesante în care se puncta că 23 martie a însemnat moartea PD-L. Aşa să fie?
E clar că Udrea, Băse & Co. au un cui împotriva “blatistului” Blaga, cel care a fost, încă de pe vremea episodului “ieşi afară, javră ordinară” total opus directivelor (de partid) preşedintelui, dar au avut suficientă susţinere şi logistică pentru preluarea cârmei partidului. Numa că sistemu’ lu’ Blaga a fost mai bun. Fie vorba între noi, Ponta ştia asta şi chiar scria dimineaţa pe FB. Ah, că l-a tradus Rareş Bogdan, aşa cum a dorit el să-l traducă, asta e partea a doua, dar mesajul a fost destul de clar. Exact ca-n 2009: “sistemul lor a fost mai bun”
S-a dovedit că Udrea nu are şanse să conducă PDL, cu toate că sorţii o dădeau învingătoare, paint-suits-ul îi stătea bine, chiar dacă era prea mulat pe fund. Dar, s-a dovedit şi-un fel de misoginism, pe faţă, în rândurile delegaţilor PDL.

Băse a intervenit total nepotrivit, cu mesajul de pe facebook. Consilierii ăia prezidenţiali, ori dormeau, ori aveau liber la Bamboo, că deh, era sâmbătă, ori Băse nu mai ţine cont de nimeni şi nimic. Şi da, până la terminarea mandatului poate face “ce vrea muşchii lui”, dacă vrea, poate să ude şi canapeaua. USL nu se supără.
Poate cel mult 2-3 analişti, oralişti în frunte cu Felix Securescu şi-ar mai dori suspendarea, dar nici ei, pentru că ştiu că nu ar avea absolut niciun sens, ştiu că PSD-ul nu ar susţine nicio anticipată, niciun Căcărău la preşedinţie, cu toate că, acum, urlă, mai cu juma dă gură, că ar. Dar, n-ar…, de fapt.
Şi-atunci, făr de susţinere, cine naiba ar paria pă Căcărău, în condiţiile în care credibilitatea şi popularitatea lui Ponta e din ce în ce mai evoluată, în detrimentul speranţelor anteniste?

Băse ar vrea să construiască o altă ramură de dreapta, care se să se lupte cu altă jumătate de dreapta, care mai de care mai dreapta, din dreapta spre dreapta. Ok.  Umblă zvonul că o să se numească Mişcarea Populară sau Forţa Populară sau ceva cu popularu’. Dacă tot e populară, zic să vină şi Benone Sinulescu, Maria Dragomiroiu sau ..Aurel Tamaş, să mai descreţească frunţile, să mai destindă atmosfera.

Alianţa DA e şi ea la orizont şi aşteaptă să se mai dezumfle orgoliile portocalii.

Pentru 2014 se pregătesc jocuri politice mari şi permutări neaşteptate.

Oricum, nu mai e mult până departe.


Rahatul despre Schengen #semanâncăcupâine

“Voi mai vreti in Schengen? Dacă da, dați like sau share.

Vă avertizez că între timp a ieșit și Antonescu și e de acord cu Ponta și Corlățean. Așa că gândiți-vă bine”

Scria domnul Lăzăroiu, deunăzi, pe facebook, un loc unde declaraţiile politice, (i)responsabile, gulgutele otrăvite, jocul la cacialma, datul din bâţ (că aşa-i chic), comentatul aiurea, făr de punc şi virgulă, sunt la ordinea zilei.. ( nu, nu aia a lu’ Dana Grecu, nu mai daţi din coadă! )

Cum să dai LIKE la o asemenea bazaconie, dar cum să dai share?
Păi uite că-s internăuţi ( ce de kko e cuvântul ăsta, dar e folosit de prompterizde, de parcă ar vorbi de altă specie…) care dau. Ba, mai mult, comentează, îşi dau cu părerea, iar unii par stăpânii incontestabili ai adevărului absolut. Cam cum e şi acest don fachir Lăzăroiu, un fel de guru al politicii româneşti de maidan. Undeva, acolo, între cotloanele sumbre ale Cotroceniului, se aşterne pă gândit.

Băi….şi gândeşte! Nah, hal de reacţie de curtea şcolii, de pregătitoare, clasa 0.

“Tovarăşaaa, a zis Corlăţean că, dacă nu intrăm în Şengăn, o să le arătăm puţaaaa.
Putem să le-o arătăm şi noi, pe a noastră, lor?”

“Bă, eşi nebun?”
Domnu’ fachir are ţâşpe mii de studii socio-politice, bla bla-uri, titluri, phuay.., te ia capu’ dacă dai un ochi pă wikipedia. Pentru mine nu e o sursă se informare, dar n-am găsit în altă parte mai bine.
Având arsenalul ăsta la bază, îndumicând, pe ici, pe colo, politichie, de când s-a aşezat, pă vine, la dreapta stângii supremului, mă, ăsta chiar n-a învăţat că în viaţă nu-i chiar cool să umbli descheiat la şliţ?
P-aia cu fachiru o înţeleg, e de la prea multă carte (A, J, K, Q, şeptari, ăştia), p-aia cu Albă ca Zăpadă, la fel, mai scrie omu’ şi poezii despre UFO, dar…s-o dai în bărci cu ‘tamai tema Şenghienului, băăăă?

C-a ieşit nen’tu’ Corlăţean, pă tv, şi-a zis că dacă ăia ne resping şi anul ăsta, ne îmbufniţăm şi facem dreq pă supăraţii. Că nu se mai poate, domnule! Să ne invite ei, că noi suntem fete mari, virgine şi n-am văzut cuc în viaţa noastră. #cePLN

Mă rog, mesajul n-a fost atât de pitoresc, dar am mai dat io cu gled.

Cine dracu nu vrea în Şenghien, băiii, tumefiaţilor?
Cum dreq traduci tu, consilier prezidenţialu’ lu hamsie prăjită, orice mesaj, aşa, de dragu’ gâlcevei dă uichend, buey?
Cum ieşi tu, ‘tamai premieru, şi-o dai cotită cum că asta-i şi poziţia 69 a guvernului?
Cum ieşi tu, ‘tamai preşedintele senatului, al doilea om în stat, să susţii un mare rahat pă perje, dat, aşa, la derută, de un politocel învăţăcel îmbufniţat, cu aere de ministru’?
(auz, bre, ăsta n-a fost şeful comisie de control a sri…bla bla, #numaiştiucândplm?)
No, cică dacă facem pă supăraţii, o să ne vâre ăia, în Schengen, instant. Neah..

Mă arunc să coc o brucănească cu măsline, aşa, că-i uichend.

O să ne primenească în Şenghien, că n-au de ales. Aşa cum ne-au primit şi-n NATO, şi-n UIE.., astea..
Nu mă întreba de ce sau când, că n-o să fac eu pă deşteptul să mă exprim lăzăreşte, corlăţeşte, ponteşte sau antoneşte, dacă habar n-am despre ce este vorba în ecuaţie.

Tac. Altfel dă cu virgulă.

Oricum, notă! 

Domnilor, rahatul se mănâncă cu pâine!


Mărţişor cu iz de pleşcoi cu 4 foi (n-am găsit altă rimă)

Mi-e suficient de greaţă să comentez ieşirile preşedintelui Băsescu la B1. Tembeliziunile şi analiştii o fac imediat după, zile înşir după, analiştii şi oraliştii au materiale onanistice, timp de o săptămână şi ceva, iureşul e iscat. Valurile bat ţărmul, aducând scoici şi meduze la mal. Din când în când, mai vine şi câte o sticlă goală de uischean, fără cuburi, dar cu răvaş, ca-n plăcintele bunicii. (baidăuei, a troznit Vocea Rusiei pă feisbuce un post cu nişte plăcinte cu brânză ruseşti, de-ţi venea să înghiţi monitorul de numa’)
Super-mega-giga-încruntatul don (ex?) lent-colonel Turcescu este motivul simptomelor mele de greaţă. Nu puteam să asociez imaginea deontologului, cu şcoală superioară de jurnalistică la bază, cu cea de mare artist al neamului român, concurent la selecţia naţională Eurovision, să cânte geamă o doină sau baladă, din străfundurile imaginaţiei sale constipate.
Auzi şi tu, prietenule, omule, om ce eşti! Emisiunea lui se numeşte “Sub semnul întrebării”. Fuaiii! Exact aşa părea şi privirea sa, plină de nedumerire, pe sub/peste ochelari, când îi punea întrebările întâiului om al statului român (acasă, labeunu). Ici colo mai arunca câte o încruntare crâncenă, studiată îndelung în oglindă, aşa, ca să pară cât mai sever, iar interviul, cât mai spontan şi credibil. De mare clasă, domnule, de mare clasă! Nici TVR-ul, săftoit restructurat claudeşte, n-ar putea să dea o reluare a păliturii crânşene, aşa de fulgerătoare şi sfredelitoare întru căutarea adevărului era privirea-i.
Nu-mi vine să cred cât am scris despre Turcescu. Îmi vine să mă iau la palme, să şterg tot şi să încep cu sfârşitul.
Da, acuma, sincer! Dacă aş avea un câine cu a faţă ca a lui, l-aş rade la fund şi l-aş învăţa să meargă cu spatele.

Bun.
Băsescu s-a dus la B1 să ne spună ceea ce ştiam deja: se împarte PDL-ul în două. Tabere. Nu, fără sărmanul Valeriu.
Una bucată tabără îi cu Blaga, cealaltă…cu Udrea. Tu cu cine ţii? Nu se ştie exact unde e Videanu în ecuaţia asta. De Berceanu, se ştie. El e acasă.
Şi-a zis domnu’ preşedinte cum că PDL-ul tinde să semene cu FSN-ul, uitând dumnealui că din FSN se trage şi PD-ul românesc, partid născut şi crescut de orgoliile rănite ale ex-premierului Petre Roman, acum liberar în muget şi-n simţiri. Trandafirii s-au împărţit şi uite aşa, după alte dezcombinaţii liberale, s-a pus de un L la coadă.

Vine convenţia PDL din martie, iureşul e mare. E şi normal. După un an electoral, demn de încă un film cu apocalipse, semnat Spielberg, e cazu’ ca PDL-ul să înceapă “să se reformeze, să-şi aleagă noi lideri, să vină cu noi idei, noi strategii, să coaguleze dreapta lu’ peşte prăjit, să …”
Unii îl văd un partid de dus la groapă, alţii l-au îngropat deja.
Taberele se împart şi când e vorba de colivă, bomboane şi alte alea demne de-o înmormântare pă cinste. Doar că, nu-i chiar aşa cum zic tembeliziunile felixciene, ghiţiene, guşene, păunesciene. Acolo, “unde noaptea se-mbină cu păcatul, ca AN, pe rând, cu tot senatul” (vacanţa mare), se perindă zeci de oralişti şi analişti, fac, desfac, discută şi execută strategii, scenarii, părerismul e în floare, audienţele curg gârlă, buletinele informative colcăie de ştiri bătătoare cu cărămida-n chiepţi cum că “la noi market-share-ul e mai baban”.
Nu, PDL-ul nu moare, ci se transformă. Aşa văd io lucrurile, de-aici, de la televizor, scanând opinii pro şi contra, mici ciondăneli şi şicane între lideri, smetii date părinteşte, poliţe plătite sau mai puţin. Un şirag de enumerări din care trag o singură concluzie. Nu bă, PDL-ul n-a murit, n-o să moară, nu e nici măcar în comă.
Doar …se face că lucrează, în opoziţie, cum era şi normal. Doar că acolo face playback PPDD-ul pentru ei. Un soi de Milli Vanilli, înainte să se descopere că nu cântau “pă bune”.

Rezultatul scanării e ceva cam de domeniul SF-ului, dar, ce nu ne-am da şi noi în rollercoaster-ul ipotezelor speculative?
Udrea va conduce PDL-ul, după convenţia din martie. Sau Videanu. Ce nehotărât sunt. Mai bine aş sta dracu acasă, nu?
După congresul PNL, că nah, şi ei au aşa ceva, un val de nemulţumiţi cu realegerea adormitului, vor părăsi PNL-ul şi vor migra, logic, spre PDL, primiţi cu braţele blonde şi deschise. (Am scris braţele, da? Că aveam dubii. Nu ştiu la ce vă duce mintea aia perversă, huliganilor! )
Printre nemulţumiţi, aşa, cu totul întâmplător, se vor afla Tăriceanu, Chiliman, Tuşa, Orban (unul dintre ei ).
Stai aşa că am uitat. Cred că după convenţia lu’ peşte, se va pune şi de-o fuziune. Şi uite aşa ungurenii şi nemţenii vor reîntregi rândurile reformate ale proaspătului şi regânditului PDL. Acum că ar avea ca bonus ex-liberari valu’ 2, plus ungureni şi nemţeni, e posibil să avem şi o schimbare de nume. Să zicem PDLL sau PDLLUM sau PDLLNR(de la Noua Republică) …sau PDLLMRUNR…sau, mai simplu, PLM
Şi uite aşa, e posibil să se pună de-un prezidenţiabil pe 2014: Călin Popescu Tăriceanu, lăudat din ce în ce mai puţin subtil, de fosta colegă de peneleu, înainte de primul val de migrări, Elena Udrea.

Homere, prietene, viule!

Cum se poartă reconsiderările, e timpul să-mi reconsider şi eu părerea mea faţă prezindeţiabilitatea lui MRU în 2014.Ăăăăă, mnu. Adică, nu.

După retragerea lui la Arad, sub oblăduirea d-lui Falcă,  (doar doar apucă un oscior în senat), după ieşirile puţin arogante şi deloc inspirate, după discursul destul de telectual şi alambicat, furios pă caravana care trece, după hămesirea spre o omletă preparată din ouă nesparte…hmm, parcă îmi vine să cred că nu prea se mai potriveşte cu profilul prezidenţiabilului 2014.
Are tot timpul să se coacă. Dar nu până în 2014. Deci, temporar, nu mai sunt ungurean, dar sunt, cel mult, bistricean. Cu toate că, de la un timp, Magda pare mai mult bistriceană, decât ungureană. Mama ei dă inconsecvenţă!
Mai că-mi vine să-l cred pă Băsescu care probabil i-a spus, aşa, ca de la viitor fost preşedinte la fost şef SIE “Răzvane, pe drumul pe care mergi tu acuma, io mă întorc.. hăhăhăhăhăhăhă”


Bă, care ai băgat creionu’ când mă uitam pă gaura cheii?

Dacă aş fi făcut bani din site-ul ăsta, aş fi dat faliment până acum. Aşa des scriu. Am mai intrat din când în când, să mai şterg praful, să alung pânzele de păianjen, să
dau cu mopul…
Bine, nici politichia românească nu s-a mai împlântat ceva mazur, şi-atunci…la ce bun să mă ridic io, de undeva din capul de linie al neamului, să povestesc ce oricum vezi deja pe toate tembeliziunile de ştiri, adică, nimic. Da’ ce-s io, părerist?
Nu văd cu ochi buni multe chestii, dar pentru asta ar trebui să-mi fac un control oftamologic. Nu am nicio părere despre Guvern, am scris cu G mare pentru că vine de la Gâgă, cu a cărui mentalitate seamănă. Sunt aleşi “pă sprânceană”, au jurat, au ****t **la. Nouă aşa ni s-a spus în armată. După jurământ, *****ti **la.
Noha, asta o să se vadă sau nu, totul e să ne mai luăm câteva pungi de seminţe, că cică vin meciuri interesante. Cel puţin, după ce s-a rupt lanţu’ dă iubire, coabitarea, deh, apele vor fi din “ou” învolburate.
Varanu atât aşteaptă. Stă la cotitură şi mustăceşte, poate poate o mai pune de-o suspendare, de data asta cu cvorum şi alte ţâpurituri. Între timp face ping-pong cu un dosar penal între ICS şi TB, cu toate că, dacă ar fi să judecăm după aparenţele CSM, ICS ar trebui citit tot TB (asta-i aşa, pentru cunoscători). Acolo, la CSM, sunt 3 surori chipeşe. Voi vreţi să senvişim? Nu, noi vrem să hăinelim.  (sau macovim, după caz)
Nu mai dau cu barda peste sferele de influenţă. E prea luni şi-aş vrea să-mi beau irish-cafeaua în tihnă.
Nu, nu vreau să scriu despre “conflictul”(?) româno-maghiar-secui, pentru că nu există unul. Astea-s diversionisme, ca la campionatul de bâte şi ciomege de la Tg. Mureş, de prin anii 90.

Ah, că era să uit! Scrie Vocea Rusiei că există un raport bla-bla, “elaborat de o instituţie neutră (LOL – n.a.) din punct de vedere politic“, care zice că americanii vor s-o dea la întors cu scutul de la Deveselu. Într-o ieşire televizată, tatăl nostru, întâiul gânditor al neamului, ne-a povestit cum că şmenurile cu scutul merg înainte, dar să avem grijă la instabilitate, imprevizibilitate…

Na’, don Mariner Şăf Ştrumf, dacă “vrea” SUA să facă stânga-împrejur, ‘nseamnă că iau în calcul alte bazaconii scrise în raportul ăla, în niciun caz nu ne bănuiesc de o strângere de mână cu foştii noştri tavarisci de 45 de ani. Nu că ar fi ceva rău. Sunt subiectiv şi fantomatic, dar cred că un astfel de raport e scris la derută sau, cum ar zice românul rusofob, la hoha. Ale naibii informaţii americane, cum se scurg ele, aşa, prelingându-se în presa europeană, răsăriteană… Mai că-ţi vine să le crezi pă cuvânt.

Dar acum suntem în altă horă, că aşa au vrut bunii noştri conducători. Să fim europeni întru Europa unită, cam cum cânta Toto Cutugno pân’ 92.  Ops, cică şi la ei s-ar întoarce Rîmaru-Berlusconi. Să te ţii orgii pă metru pătrat, să vezi cozi kilometrice dă bagaboante la graniţele noastre. Via Italia, sicuro.


Scurtă analiză obiectivă şi fantomatică a situaţiei politice din România (nu-i aşa că e lung şi comunist titlul?)

 

ăăăăăă?

Gata cu alegerile. USL mai avea puţin şi ocupa tot Parlamentul. Dacă mai era şi legea aia, cu uninominalul pur, pffff.. cei de la ARD, etc, aveau o mare problemă. Şi-aşa au fost la un pas să nu intre în Parlament.

Dar de ce scriu cu P mare? Să zicem că am un oarecare respect pentru această instituţie. Sunt plin de respect azi. Ajung aproape să mă autorespect pe mine de atâta respect.  Până la urmă, ea, instituţia, este cea care conduce această ţară dodoloaţă. Uatevăr, conduce, coordonează, aplică, complică

Să spun ceea ce am mai spus, să scriu ce am mai scris, ce s-a mai scris? Că se doarme, că absenteismul e în floare? Nu contează că numărul parlamentarilor e maxim, iar locurile sunt puţine. Sălile nu vor fi niciodată pline.

Nu am nici cea mai vagă îndoială că Ponta va fi desemnat premier. Băsescu nu mai are niciun fel de argument valabil să pună pe altcineva. Poporu’ (?) a votat USL, logic că a votat varianta Ponta premier. Constituţional, preşedintele Băsescu ar putea să desemneze pe oricine altcineva, dar nu cred că riscă o suspendare şi demitere, de data asta “pe bune”.

Vine FMI-ul, trebuie să fim bine în cărţi, să dăm bine la gazete. Nimeni nu mai riscă nimic. Totul o să fie frumos, bun, cald, pace între popoare şi naţiuni.

Ici colo, antenele, ( mai mult antena a lu’ 3, încearcă să arunce zâzanie la faza cu UDMR-ul. Dâââââââ…. Ciutacu, Badea, Gâdea & Felix fac tumbe on TV şi on-line. Nu le pică bine că UDMR-ul ar intra, din nou, la guvernare.

Din motive foarte personale, vreau să mă abţin să fac comentarii despre această broblemă.

Stau ca vaca/VACU/vocu  şi mă întreb: ce ar fi votat cei care nu s-au dus la vot?  Cu siguranţă nu ARD, care a făcut non-combat toată campania. În ritmul ăsta, cu atitudinea asta, cu Neamţu în PDL (ar fi de tot rahatul), dragi foşti ARD-işti, în 2014 nu aveţi nicio şansă la prezidenţiale.

În 2 ani, nici 2 ani, de fapt, să vii cu un candidat OK, credibil, carismatic, popular…etc… e misiunea grea, domnule. Aproape imposibilă. Nu e bine, domnu chestor!

Ah, celor care aruncă în social-media tot felul de gulgute cu “urmează sovietizarea României, o să ne ia dracu’, o să se ducă ţara de râpă cu USL la putere, bla bla”, le spun aşea:

Bă, nu mai suntem în anii ’90. Faza cu sovietizarea n-o mai crede nici un copil de clasa 1. E rândul lor la ciolan. Treaba lor cât de responsabili vor fi la guvernare. Ideea e că dacă vor face căcaturi şi matrapazlâcuri, vor fi sancţionaţi drastic de bruma de alegători, la viitoarele alegeri legislative.  Ece modelul ARD a.k.a PDL cu comete.

Până atunci, “ciocu mic, că-s la putere acum” :))

E puţin la mintea lu’ cocoşu *( nu cel udrist), că ARD a făcut non combat, ca să câştige ăştia, vin vremuri grele economice, tăieri, restructurări bla-bla, vine ura lu’ poporu, USL devine impopular, se sparge (poate doar în figuri)…şi uite aşa, apare marele salvator prezidenţial, în 2014,  în persoana lu’ [ceva cu -escu] (?)

Vax, buey! Nu merge strategia. La mine dă cu virgulă şi am ţâşpe argumente, dar mi-e lene să le scriu.

 

Lehamitea revine.

Mă las de politică. Ok, până mă apucă iar.

Hai pa.

 

Are cineva vaga idee unde găsesc şorici? 


Rocada mică, răstoarnă mocada mare = Papolitico

Mi-a fost lehamite să mai scriu în ultima vreme. Atât de lehamite, încât am uitat să mă mai loghez. Mai aveam puţin şi întrebam pe cineva, care e parola mea.

Nu scriu un articol lung, tocmai pentru că lehamitea, sila… persistă.

Da, ştiu, vin alegerile, se fac mişcări, se schimbă macazuri, se promite, se vrea să se facă. Românu’ aşteaptă să i se deie, să nu i se mai ieie… Eheee

Nu dau nume, dar nu-mi plac oamenii turbaţi după putere, cu morga de oameni care chiar îşi doresc să facă, chipurile, ceva pentru ţară. Nu vreau să înclin balanţa spre o anumită facţiune, pentru că aş face scurtă la mână de atâta scrisuială critică, pentru ambele tabere.

M-am declarat un susţinător al lui MRU.  OK, trec peste vita Kobe şi beţişoarele de urechi.   Dar nu înţeleg ARD-ul. E campanie, e normal să se agite şi să facă tot felul de mişcări, promisiuni, ca şi cei din cealaltă alianţă. Dar de ce defilează cu oameni gen Neamţu, nu-i înţeleg.  Nu pot să-i fac acum portretul, dar mi-e greu să mă gândesc că astfel de specimene vor popula Parlamentul României. Mai am n-şpe exemple de la ARD, dar şi de la USL.

Are sens să scriu despre “liberalul” Gigi?  Despre DDD sau alţi derbedei care se vor parlamentari? Ambele facţiuni vin cu cele mai bizare propuneri.

Treaba lor, să facă borş.

Eu mă las de politică. Cel puţin o perioadă.

Silviu Mânăstire m-a convins. Emisiunea lui, de pe Realitatea TV, este cea mai bună emisiune politică de televiziune – EVER!.

Urmăreşte-o, pentru că nici nu ştii ce pierzi!

UPDATE:  Uitasem să-ţi spun că pe 9 decembrie nu mă duc la vot.  M-aş duce degeaba, ies tot ai lor. Care ai lor? Ei politicienii, noi.. poporul.

Rămân cu voi. ( ăsta a sunat a slogan de campanie)

UPDATE 2: nici eu nu mă bucur de consecvenţă :) am fost la vot, aşa e normal într-o ţară normală, din partea unui om normal :)


Prezidenţiabilii

Mă bate gândul să arunc o ocheadă peste gard, în ograda lu’ 2014. Să zicem că am o benoaclă mai specială. Ceva mai cu “infraroşu”, aşea.. Văd lumini şi umbre la orizont.

Schemele coagulante, de care scriam ceva mai devreme, nu vor dispărea. Vom avea, până atunci, un guvern USL  sau Alianţa România Dreaptă se va instala pă scăunelele de la Palatul Victoria, având o majoritate în Parlament?

Cine ar putea să dea credit ARD? Dar USL? Trăim (bine??) până atunci şi vedem. Cert e că mizez pe o victorie a unora, dar undeva la mustaţă.

Acum, însă, foarte important este rolul pe care-l va juca următoarul executiv în societatea românească. Luptele politice, dintre cele două facţiuni, au dus oamenii pe diferite căi opţionale. Unii le dau credit unora, alţii altora. Logic. Televiziunile partizane aruncă orice subiect “fierbinte” pă piaţă, doar doar mai aduc sau mai scad procente în ambele tabere. Iureşul maxim va fi în noiembrie. Să te ţii atunci “nuntă cu ţâpurituri”.

Hai să trecem la prezidenţiabili, că despre asta vroiam să scriu azi, pă scurt.

Eu până acum văd 4 mari şi laţi pretendenţi la scăunelul rabatabil de la Cotroceni. Să-i luăm pă rând.

Primul, dar într-o ordine total alfabetică, ar fi domnul Crin Antonescu, zis Căcărău, Dormeo, Chin Antenescu…etc. Am mai scris despre individ, dar dacă tot e vorba de prezidenţiabilitate, îmi menţin umila părere şi acum.  Omul nu are nicio şansă, cred că nici măcar într-un tur 2. A gustat puţin din prăjiturica intermatului la Cotroceni, a visat că o să rămână preşedinte deplin, n-a fost să fie. S-a pus cu curu’ când a venit vorba de relaţii cu UE, lansând atacuri grave asupra lui Merkel, Barosso, Redding, s-a implicat înverşunat (mă rog, are şi el motivele lui) în campania de la referendumul pentru demiterea lui TB…şi multe altele.

N-ar pupa Cotroceni, pentru că, singura lui politică, de câţiva ani încoace, este “Jos Băsescu dictatorul”. Omul nu promite, nu are niciun plan de redresare economică, de împăciuire socială, de progres, de… şi exemplele ar fi X-şpe.

În sondaje stă din ce în ce “mai bine”. Până în 2014, e posibil să ajungă la “printre alţii”. Nu-l văd relansându-se, nu-l mai văd câştigând credibilitate şi popularitate. Rămâne doar un orator bun, dar trist, cu un singur mesaj expirat, ca un vinil defect “jos băsescu, jos camarila portocalie”. Don Căcărău, un update, ceva?

Al doilea, dar tot într-o dezordine alfabetică, ar fi domnul Dan Diaconescu. Mulţi râd de el, dar puţini îl cunosc cu adevărat. Oltean get beget, jurnalist încă din faşe, om de afaceri (şi aici nu mă refer la Oltchim), om politic.

După serialul Elodia, după emisiuni maraton nocturne cu cei mai dubioşi şi controversaţi oameni din lumea interlopă, după ce a aplaudat-o pă Magda Ciumac pentru dănţuielile manelistice pă masa din studioul garsonieristic (acum devenit hală), după ce a fost aruncat la tomberon de Tolea, după ce a fost arestat pentru tot felul de dubioşenii, s-a gândit că n-ar fi rău să se pregătească de senzaţii ceva mai tari: Palatul Cotroceni.

Râdem noi râdem, dar la locale PP-DD a luat un scor bun, probabil aşa se va întâmpla şi-n decembrie, iar PP-DD va fi parte din Parlamentul României. Nimic rău în asta. Suntem exact la nivelul la care merităm să fim.

Ce şanse are să devină preşedinte? Sincer, undeva la limitele absurdului,  îl văd pe DD ajungând într-un tur 2. Grav, foarte grav, dar am avut, dacă mai ţinem minte un tur 2 şi mai grav. Iliescu vs Vadim. Atunci am votat cu Iliescu.

Nu mă bag să comentez foarte mult problema Oltchimului. Dacă s-a băgat în chestia asta, nu cred că e atât de inconştient să blufeze. Că are sau nu banii, asta e treaba lui. Dacă îi are (sau dacă îi va primi de undeva), n-are decât să preia Oltchimul şi să câştige capital electoral cât doreşte, dacă nu-i are, atunci va avea o problemă. Una mare, ciocoiască, d-aia “pă bune”.

Mi-e milă de oamenii ăia care de luni de zile nu şi-au primit salariile şi care asistă la circul ăsta trist, regizat de actualul guvern Ponta.

Al 3-lea crai de la răsărit este Mihai Răzvan Ungureanu zis MRU. Nu cred că trebuie să vorbesc despre CV-ul domnului MRU, pentru că este de-a dreptul impresionant. Cum mult mai impresionant, decât al celor doi contracandidaţi de până acum. Nu văd niciun argument care să mă convingă că nu e aşa.

MRU a fost pus prim-ministru într-o situaţie de criză politică. A avut un guvern tânăr, promiţător, dar ..lipsit de încredere populară. Judecând la rece, oamenii nu au crezut nicio clipă că avem un nou guvern, ci un alt guvern PDL marionetă, susţinut de foştii şefi ai cabinetelor. Asta e părerea mea subiectivă. Zic oamenii, fără să mă gândesc la audienţa Antena 3, total anti-PDL-Băsescu, ci la reacţiile oamenilor în general. Aşa am văzut şi eu lucrurile.

N-aş fi crezut că o să pice aşa repede, numai că prin diferite permutări parlamentare, prin nu ştiu ce intervenţii estice (îmi asum cuvintele şi presupunerile), cabinetul MRU “a trebuit să cadă”. Se pregătea deja campania electorală pentru locale, dar şi marea macaradă a referendumului. Oracolul Felix vobea cu nonşalanţă despre asta, acasă la pastorul Gâdea, la Antena 3. (youtube it, mi-e lene şi silă să pun link)

Timpul scurt petrecut la Palatul Victoria, nu i-a permis să ia decizii majore, nu i-a permis să-şi facă o strategie, nu i-a adus niciun beneficiu. N-a arătat aproape nimic, pentru că nu prea a avut ce să arate. Nu a fost lăsat să demonstreze că poate ceva, orice. Nu era timp pentru aşa ceva. USL-ul trebuia să câştige alegerile locale şi trebuia (mă repet) să pună mâna pe toată puterea din România. A;a erau cărţile. Astea-s jocurile politice.

Neavând timp să facă greşeli, MRU şi-a păstrat şi consolidat credibilitatea şi, de ce nu, şi-a crescut capitalul popular prin diversele ieşiri publice, inclusiv prin discursul din timpul campaniei pentru demitere a lui TB.

Probabil, la dispoziţiile lui Felix, cu sprijinul USL-ului, Antena 3 încearcă să-l discretiteze, să-i pună în cârcă liste de cumpărături de protocol “din bani publici”, zic ei, să-i facă o imagine cât se poate de grotească şi să-l mânjească, aşa cum au făcut de-a lungul timpului cu toţi cei din PDL (nu că cei din PDL, unii, n-ar fi meritat-o). E normal, este o strategie tristă, dar pentru unii eficientă, de atacare a imaginii. Scopul e simplu. Scăderea în sondaje, pentru că se pare că MRU, creşte destul de repede acolo.

MRU este prea diplomat. Exagerat de diplomat şi…prea cuminte. Ar trebui să fie ceva mai agresiv, dar trebuie să ai şi fler pentru aşa ceva, dar şi caracter. Bunul simţ şi educaţia nu-i permit însă să iasă din limite, iar asta nu e de bine. În politică trebuie să înghiţi, trebuie să fii parşiv, trebuie să ai “balls”.

Sper să nu mai dureze mult “training-ul” şi să ia atitudine. Felul lui de a face politică, se potriveşte mai mult cu stilul politic din Suedia, Norvegia, Austria.. Dâmboviţa cere sânge, domnule MRU! Mai cu viaţă, că altfel…câinii abia aşteaptă la cotitură.

MRU va prinde un loc în Parlament, de asta sunt sigur. Ce şanse are în 2014? Îl văd candidând şi-l văd ajungând într-un tur 2. Aşa cred.

Mai departe, nu mai ştiu. Vorba lui Hurezeanu “domnule Ungureanu, când vreţi să mâncaţi o omletă, înainte trebuie să spargeţi ouăle” 

Al 4-lea este domnul Soriiiiiiiiiiiiiiiiiinn Oprescu. Primar general al capitalei, doctor, fost membru PSD, independent (my ass) …bla bla.  Nu am foarte multe să spun despre domnul doctor. A salvat sute de vieţi, a avut şi are o carieră profesională impecabilă, este un om respectabil şi prezentabil. Şi ceilalţi 3 “candidaţi” stau bine la capitolul prezentabilităţii, cu mici îndoieli în ceea ce-l priveşte pe DD.

Şi-a făcut treba la primărie, a fost reales cu un al doilea mandat, calcă uşor, dar sigur, pe urmele marinarului. Ar avea şanse să devină preşedinte? Păi, ar cam avea, dacă ar merge pe linia pe care o ţine cu brio acum. E tipul popular, din popor, profesionist, de care oamenii au nevoie. Popularitatea, însă, nu mai este punctul forte al unui candidat pentru preşedinţie. Mai e nevoie de un ingredient, iar ăsta se găseşte cam rar. E ceva de import.  Dacă ingredientul respectiv lipseşte, poţi să fii cel mai popular om din ţară, la numărătoarea finală o să cam dea cu virgulă. Ăsta e un aspect ceva mai delicat, dar ţine de Teoria Constipaţiei, aşa că cer să nu fiu luat prea în serios.

Cei 4 sunt, de fapt, 3. Întrebarea e următoarea: cine cu cine se va lupta în turul 2?  Mie mi-ar plăcea să văd o finală între MRU şi Sorin Oprescu. Aşa ar fi corect pentru români.

Amu’, ştiu că am scris mult, dar îţi mulţumesc că ai avut răbdare să mă citeşti pâna la capăt.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 4,353 other followers